Am să te citesc cu palmele-amîndouă
și cu buzele moi,
am să-ţi desenez conturul
cu degetele,
am să-mi adap ochii
din ochii tăi,
gura din gura ta,
inima din focul
inimii tale,
am să te întregesc
ca să mă întregeşti,
am să-mi scrijelesc
numele cu unghiile
pe umărul drept,
să nu-l mai poată
şterge niciun val,
tu ai să-ți tatuezi
numele cu dinţii
pe lobul urechii,
să-l port cu mine mereu,
îl vei dărui auzului meu
pe veci şi sufletul
n-o să mai poată recunoaşte
niciun alt nume după tine.
Am să te citesc,
ai să mă citeşti,
am să te iubesc,
ai să mă iubeşti
şi azi şi mîine
şi-n ziua naşterii de-a doua
cînd vom păşi orbi
pe tărîmul albastru al ochilor tăi.
Frânturi de gând
Drumul
Drumul se-ntinde
alb sub lună, curge
cu pietrele pe sub picioare,
calc pe el cu tălpile
goale în amonte,
ca somonii cînd le vine
vremea de împerechere
și se duc bezmetici în ghearele
urșilor lihniți de
atîta frig și sete de sînge.
Mai am puțin,
doar o punte îngustă de lemn
peste un hău infinit
sub ceață și-o moară veche
ce macină amintiri de demult
cu haiduci bărboși cu cămăși de in
înălbit
descheiate la gît
și plete negre în vînt
pe cai murgi cu glezne subțiri
ce zboară năluci
prin pădurea de pini.
Mai am atît de puțin pînă la tine,
întinde mîna
să simți clocotul
sîngelui sub sînul stîng,
întinde mîna
și prinde-mă de mijloc,
ajută-mă
să nu rătăcesc tocmai acum
prin apa sîngerie a
drumului argintat de lună
pînă la tine.
Timp
Hei, tu, suflet de fum,
ce-n pragul morţii lin păşeşti
crezând, sperând să o amâni.
În viaţă nu te arunca
cu tot ce eşti şi vrei să ştii,
de la-nceput.
Mai lasă loc şi de-ntrebări,
şi de trăiri, şi de visări,
de sentimente şi-ncercări,
de nou şi vechi, de alinări,
de sânge cald şi vindecări,
de tresăriri şi amintiri,
de bucurii şi de iubiri.
În viaţă nu te arunca
de la-nceput cu tot ce eşti,
ce vrei să ştii şi tot ce speri
că va veni.
Acordă-ţi şansa să visezi,
să poţi, să simţi
şi să trăieşti.
Tu poți?
Ţi-aş iubi mâinile
de-ai şti să aduni în căuşul lor
lacrima de pe obraz.
Ochii-ar rămâne fără nor,
pentru tine.
Ţi-aş iubi inima
De mi-ai adăposti în bătaia ei
aripa frântă.
Rana s-ar vindeca şi-aş zbura
alături de tine.
Ţi-aş putea iubi ochii
de-ar şti să oglindească cerul.
Am da drumul viselor
să zboare libere.
Ţi-aş putea iubi asprimea,
de-ai şti să ascunzi sub platoşa ei
clocotul inimii.
Tremurul i s-ar domoli.
Şi rana adâncă din frunte-aş putea
să ți-o iubesc,
lumina mea o va vindeca.
Da, te-aş putea iubi aşa cum eşti,
de m-ai iubi.
Tu poţi?
Măsură
La mine,
timpul nu se măsoară
în secunde,
se măsoară în pași.
O zi rotundă
e-un pas
ce merge drept spre tine,
o oră
e un pas rotund
spre nemurire.
Doar nopțile
mi se măsoară
în stele.
O noapte-ntreagă e
drumul nud
pe care pășesc desculță
în lumina lunii pînă
în visul tău.
Adevăr
Îi spuneam
-Privește-mă, te rog,
în ochi,
iar el deschidea larg
ochii și
mă privea fix,
în față,
pe ei se așeza întunericul
cel ma adînc,
de necuprins,
mă pierdeam cu teamă
în noaptea lor.
Citeam adevărul
în privirea piezișă
ce nu suporta
lumina
ochilor mei.
Întreg
-Te iubesc, știi?, i-am șoptit cald,
la ureche.
Îi priveam mîinile muncite și-mi treceam
degetul fin peste pielea lor aspră.
-Știu, mi-a răspuns puțin absent.
Nu înțeleg, dar știu.
-Uneori mi-e dor de tine, i-am zis.
– Sunt aici, a ridicat mirat ochii
și m-a privit atent, peste ochelari.
– Ești. Știu și te simt. Mi-e dor doar
să-mi odihnesc gîndurile pe pieptul tău și
să-mi plec fruntea, să-ți sărut, pe rînd,
palmele amîndouă.
– Să nu faci asta!,s-a speriat și l-am simțit
cum își ascunde palmele timid, ca un copil
prins la chiseaua cu dulceață.
Am zîmbit, el nu știe că eu iubesc omul întreg,
nu pe bucăți.
Contur
Cu ochii închiși, am să te desenez
într-o dimineață
pe cearșaful alb de olandă
scrobită,
martor al nopții în care păcate dulci
ne-au adăpat.
Am să-ți desenez ochii cu degetul muiat
în cerneală albastră,
gura fragă
cu cerneală roșie
și degetele în tușe grele,
ce ard încă
pe piele.
Doar inima am s-o pictez
delicat cu o picătură
de sînge proaspăt ce se va înfige
adînc,
ca o săgeată înmuiată în otrava
ochilor verzi,
ți se va amesteca în vene
și mă va păstra
în tine
pe veci.
Definiție
Ce e iubirea?,
întrebi războinic
și nimeni nu se-ncumetă
să-ți dea răspuns.
Iubirea e tot ce
nu poți atinge
de nu știi să-ți speli
mîinile în apa vie
a vieții.
Iubirea are o mie de sori
de privit,
o mie de mîini
de mîngîiat,
o mie de inimi
de simțit,
o mie de rotițe
de măsurat
viteza gîndului.
Iubirea are
o mie de fețe,
dar nu are nicio definiție.
Să nu
Tu să nu-mi mori
înainte de-a asculta
cu degetele
cîntecul sîngelui sub
sînul infiorat,
nu înainte de-a te iubi
cu lumina verde a ochilor,
nu înainte de-a mă adăpa
din albastrul cerului
închis în ochii tăi,
nu înainte de-a gusta
din nectarul viu
al tăcerii în doi.
Amăgiri 