Ce-ai face tu
de nu te-aş iubi?
Ar trebui să mă inventezi,
să mă modelezi din lut, pe roată
să mă încălzeşti sub inima ta
să împrumut din bătaia
ei, să furi iarbă din curtea
bisericii în noaptea
de înviere să mi-o pui în lumina
ochilor, să te recunosc.
Te-ar durea coasta
pe care ai purta-o în piept
în locul din care ar fi trebuit
să mă nasc.
Ce bine că sunt şi că te iubesc,
altfel ce-ai face tu
fără dragostea mea?

Și dacă mîine-aș dispărea,
cui i-ar păsa
că-n locul meu rămîne gol?
Ce pasăre în zbor ar tresări
cînd ar simți că aripile-mi mor?
Ce nor pe cer s-ar încrunta
și cîte ploi ar plînge pierderea mea?
Nu s-ar clinti o frunză
sub păreri de rău,
de dorul meu nu s-ar răci o rază
doar macii-ar înflori timid,
s-ar undui și-ar povesti șoptit
c-a existat cîndva
un om ce s-a oprit
și le-a zîmbit preț de-un sărut,
cu inima.

Ascund povești de nespus
sub povești din vieți trecute.
Ascund dureri de nedus
sub cicatrici de valuri albite
Ascund iubiri învolburate
sub liniști aparente.
Ascund lacrimi sub zîmbete.
Ascund cuvinte sub tăceri.
Ascund amintiri sub uitări.
Mă ascund pe mine de mine.
Într-o zi am să mă pierd.