Drumul


Drumul se-ntinde
alb sub lună, curge
cu pietrele pe sub picioare,
calc pe el cu tălpile
goale în amonte,
ca somonii cînd le vine
vremea de împerechere
și se duc bezmetici în ghearele
urșilor lihniți de
atîta frig și sete de sînge.
Mai am puțin,
doar o punte îngustă de lemn
peste un hău infinit
sub ceață și-o moară veche
ce macină amintiri de demult
cu haiduci bărboși cu cămăși de in
înălbit
descheiate la gît
și plete negre în vînt
pe cai murgi cu glezne subțiri
ce zboară năluci
prin pădurea de pini.
Mai am atît de puțin pînă la tine,
întinde mîna
să simți clocotul
sîngelui sub sînul stîng,
întinde mîna
și prinde-mă de mijloc,
ajută-mă
să nu rătăcesc tocmai acum
prin apa sîngerie a
drumului argintat de lună
pînă la tine.

2 gânduri despre „Drumul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.