Tinerii ce se sărută pe stradă. E atîta emoţie în explorarea şi aşteptările lor!
Cuplurile ce merg ţinîndu-se de mână. Nu cele în care el, îngîmfat, o cară pe ea ca pe o proprietate, ci cele în care mîna ei se strecoară singură în a lui, căutînd adăpost.
Zîmbetul copiilor. Să-i privesc în ochi şi să-i salut.
Mamele care alăptează la sîn. Privirea pruncului cu sfîrcul ţîţei în gură mă topeşte.
Bătrânii ce rîd şi se tachinează. Înseamnă că au îmbătrânit frumos şi încă se iubesc.
Nopţile de vară cu stele, grădina cu parfum de crini şi cor de greieri. Reminiscenţe.
Lacul aburind dimineaţa devreme cu lişeţe, brotaci şi nuferi. E pace.
Răsăritul pe mare şi soarele ce poleieşte valul.
Zgomotul valurilor sparte de ţărm pe furtună cînd cerul de plumb e una cu marea.
Rîsul copiilor.
Adolescenţii cu verva şi foamea lor de viaţă.
Muntele cu guler de ceaţă.
Ploaia printre brazi.
Pădurea cu viorele, tămîioare şi brebenei.
Puii animalelor. Toţi. Şi ele toate.
Cîinii ce mă latră.
Lanul cu maci.
Toamna în culori.
Iarna cu zăpezi şi miros de lemn ars, şemineu, focul ce-mbujorează obrajii şi spune poveşti.
Primăvara cu parfum şi copaci împodobiţi.
Teii în floare.
Nisipul fierbinte.
Oltenii mei cu nunţile lor.
Jiul cu clocotul lui.
Dunărea mea, la cazane.
Florile. Toate.
Oamenii calzi şi simpli, cu privirea deschisă, directă.
Bunicii mei de poveste şi fum. Icoane.
Viaţa.