De vrei să baţi
la poarta sufletului
ai grijă,
să vii cu mâinile curate,
mai are încă în lemn
rănile piroanelor
cu care a fost răstignit.
Gândul să-l cureţi
de cenuşa celor
pentru care-ai ars
pân-ai ajuns
la mine,
să aduci în palmă
inima goală,
cu toate cicatricile ei,
o voi vindeca
cu rănile inimii mele.
Să păşeşti peste prag
pe vârfuri,
să nu-i striveşti petalele
cu pasul tău întreg,
La poarta sufletului meu
să ai inima curată
şi să păşeşti cu grijă,
pe vârfuri,
să nu întuneci
zâmbetul copilului
care se roagă-n el.