Îi spuneam
-Privește-mă, te rog,
în ochi,
iar el deschidea larg
ochii și
mă privea fix,
în față,
pe ei se așeza întunericul
cel ma adînc,
de necuprins,
mă pierdeam cu teamă
în noaptea lor.
Citeam adevărul
în privirea piezișă
ce nu suporta
lumina
ochilor mei.