Adevăr


Îi spuneam
-Privește-mă, te rog,
în ochi,
iar el deschidea larg
ochii și
mă privea fix,
în față,
pe ei se așeza întunericul
cel ma adînc,
de necuprins,
mă pierdeam cu teamă
în noaptea lor.
Citeam adevărul
în privirea piezișă
ce nu suporta
lumina
ochilor mei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.