Cu ochii închiși, am să te desenez
într-o dimineață
pe cearșaful alb de olandă
scrobită,
martor al nopții în care păcate dulci
ne-au adăpat.
Am să-ți desenez ochii cu degetul muiat
în cerneală albastră,
gura fragă
cu cerneală roșie
și degetele în tușe grele,
ce ard încă
pe piele.
Doar inima am s-o pictez
delicat cu o picătură
de sînge proaspăt ce se va înfige
adînc,
ca o săgeată înmuiată în otrava
ochilor verzi,
ți se va amesteca în vene
și mă va păstra
în tine
pe veci.