Hei, tu, suflet de fum,
ce-n pragul morţii lin păşeşti
crezând, sperând să o amâni.
În viaţă nu te arunca
cu tot ce eşti şi vrei să ştii,
de la-nceput.
Mai lasă loc şi de-ntrebări,
şi de trăiri, şi de visări,
de sentimente şi-ncercări,
de nou şi vechi, de alinări,
de sânge cald şi vindecări,
de tresăriri şi amintiri,
de bucurii şi de iubiri.
În viaţă nu te arunca
de la-nceput cu tot ce eşti,
ce vrei să ştii şi tot ce speri
că va veni.
Acordă-ţi şansa să visezi,
să poţi, să simţi
şi să trăieşti.