De când jucăm partida asta

mi-ai luat pe rând pionii toţi

şi turnul de-apărare.

Pe celălalt m-ai ajutat,

galant,

piesă cu piesă să-l dărâm.

Cu mâna ta le-ai aşezat, pe rând,

şi-ai făcut din ele cărare în alb şi negru

de la inima mea

până la inima ta.

Le-ai mai ciobit pe cele negre

cu copitele grele

ale cailor tăi de piatră,

le-am mai spălat pe cele albe

cu lacrima străvezie

a cuvintelor ce m-au rănit.

Mi-au rămas, nărăvaşe, iepele

cu crupa strălucitoare

şi glezne subţiri

şi doi nebuni cu capete tari

ce-aleargă bezmetici

numai pe diagonală şi râd diabolic,

ca doi nebuni ce sunt.

Azi am făcut cafeaua amară

şi aromată, cum ştiu că-ţi place.

Ţi-am aşezat ceaşca în dreapta

şi-am luat o gură, împrumut.

Regina mi-e nerăbdătoare,

mut.

Şah.