Să nu te trezeşti niciodată de tot
înainte de ivirea zorilor,
să mai păstrezi pe ochi umbra unui vis,
să îl alinţi, să-ţi fie credincios.
Tu ia aminte, după răsărit
viselor le cresc colţi şi smulg cu ei
din carnea proaspătă a aripilor ce ţi-au încolţit
pe umeri peste noapte.
Să nu te trezeşti niciodată de tot
înainte de ivirea zorilor,
aşteaptă soarele să-ţi mîngîie retina,
zefirul să-ţi descînte-n plete
şi visul să se îmblînzească,
abia apoi deschide fereastra
şi dă drumul aripilor
să zboare.
dimineaţă
Şah
De când jucăm partida asta
mi-ai luat pe rând pionii toţi
şi turnul de-apărare.
Pe celălalt m-ai ajutat,
galant,
piesă cu piesă să-l dărâm.
Cu mâna ta le-ai aşezat, pe rând,
şi-ai făcut din ele cărare în alb şi negru
de la inima mea
până la inima ta.
Le-ai mai ciobit pe cele negre
cu copitele grele
ale cailor tăi de piatră,
le-am mai spălat pe cele albe
cu lacrima străvezie
a cuvintelor ce m-au rănit.
Mi-au rămas, nărăvaşe, iepele
cu crupa strălucitoare
şi glezne subţiri
şi doi nebuni cu capete tari
ce-aleargă bezmetici
numai pe diagonală şi râd diabolic,
ca doi nebuni ce sunt.
Azi am făcut cafeaua amară
şi aromată, cum ştiu că-ţi place.
Ţi-am aşezat ceaşca în dreapta
şi-am luat o gură, împrumut.
Regina mi-e nerăbdătoare,
mut.
Şah.
Amăgiri 