Să nu te trezeşti niciodată de tot
înainte de ivirea zorilor,
să mai păstrezi pe ochi umbra unui vis,
să îl alinţi, să-ţi fie credincios.
Tu ia aminte, după răsărit
viselor le cresc colţi şi smulg cu ei
din carnea proaspătă a aripilor ce ţi-au încolţit
pe umeri peste noapte.
Să nu te trezeşti niciodată de tot
înainte de ivirea zorilor,
aşteaptă soarele să-ţi mîngîie retina,
zefirul să-ţi descînte-n plete
şi visul să se îmblînzească,
abia apoi deschide fereastra
şi dă drumul aripilor
să zboare.