sunt


sunt tot mai mică de cînd ochii tăi

se oglindesc în noaptea altor ochi

de cînd orele tale se înghesuie și se mulează pe alte ore

de cînd glasul tău capătă alte inflexiuni

sunt tot mai mică de cînd anii au hotărît

să se-mprăștie în patru zări cu patru vînturi

și patru anotimpuri

fără niciun răsărit.

sunt tot mai mică

de cînd m-am transformat în sămînță de gînd

bob de neghină în aurul lui

în curînd pînă și gîndul ce mă adăpostește

va deveni tot mai mic

și se va pierde-n negura altor începuturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.