sunt tot mai mică de cînd ochii tăi

se oglindesc în noaptea altor ochi

de cînd orele tale se înghesuie și se mulează pe alte ore

de cînd glasul tău capătă alte inflexiuni

sunt tot mai mică de cînd anii au hotărît

să se-mprăștie în patru zări cu patru vînturi

și patru anotimpuri

fără niciun răsărit.

sunt tot mai mică

de cînd m-am transformat în sămînță de gînd

bob de neghină în aurul lui

în curînd pînă și gîndul ce mă adăpostește

va deveni tot mai mic

și se va pierde-n negura altor începuturi.