voiam să-ți strig ”te iubesc!„

dar iubirea s-ar fi rătăcit

printre picioarele celor ce rîvnesc

la ușa noastră și s-ar fi strivit

sub noroiul bocancilor.

hai, obișnuiai să-mi zici,

hai să nu dăm mărgăritare porcilor.

 

doar două cuvinte-aveam de zis

dar ar fi părut că vreau

să te smulg cu ele din alte brațe

ce se întind generos spre tine.

uite, ea nu te iubește, dar te vrea

nici alta nu ar zice nu

nici ea, nici ea, nici cealaltă

sunt atîtea femei frumoase

pe care încă nu le-ai iubit,

care încă nu te-au avut

cuvintele mele ar fi sunat straniu

și te-ar fi speriat.

lasă, mai e timp,

viața e lungă, nu-i așa?

o să le cioplesc cîndva

în coaja unui copac

le vor citi doar păsările

primăvara,

cînd vor începe să-și facă cuib.