ție, suflete al meu

totdeauna, mi-au spus

totdeauna unul iubeste mai mult,

celălalt se iubește mai mult

așa e viața, nu poți tu s-o schimbi

poți doar s-o trăiești

s-o rupi din moarte bucată cu bucată

zi cu zi, cu unghiile,

ca pe pietre

totdeauna, ziceau

totdeauna soarele răsare dimineața

niciodată în miezul zilei

niciodată în apusul vieții

de aceea iubește azi

că mîine nu mai ai pe cine

oamenii cresc și se ascund de dragoste

sub umbrela poftelor trupești

totdeauna, ai grijă

totdeauna să ai grijă de inima ta

că nu e de piatră

nu trece iubirea peste ea ca apa peste pietre

iubirea murdărește

iubirea jupoaie

iubirea mutilează

e cel mai crud război.

totdeauna, să știi

totdeauna iubirea moare

și nici măcar nu există un cimitir al iubirilor moarte

nimeni n-a ridicat vreodată un stîlp de lemn

nimeni n-a cioplit pe el semnele numelui ei

nici n-ai să ai unde aprinde o lumînare

pentru sufletul iubirii rătăcit în întunericul neființei

în care-a căzut cînd n-a mai ars

cînd n-a mai valorat nici măcar cît un bănuț de argint

pus pe ochi la morți.

Niciodată, le-am răspuns

niciodată nu voi închide ochii cerului

peste inima mea.