De la un timp găsesc gusturi noi, tot mai plăcute.
În seara asta mi-am dat seama că și checul cu nucă e minunat cu vin roșu, de buturugă și mi-am adus aminte…
M-am cununat în ianuarie, pe 11. S-a nimerit ca în sîmbăta nunții să ningă ca-n povești și eu, la cei 18 ani și-un pic ai mei să stau mai mult afară decît în cort, la adăpost. Dimineața frigul mi s-a părut pătrunzător și aveam o grămadă de drumuri de făcut.
Adevărat e și că aveam rochie de mătase care concura cu zăpada destul de generos așternută peste plai. Am rezistat eroic la adăpat, pe drumul la moși după purcea, la nași după altă purcea, ulițe desfundate, zăpadă care intra în ghetuțele mele albe, pînă la gleznă. Cînd am ajuns la biserică eram deja pe jumătate țeapănă.
În biserică bocnă, mai frig decît afară, căldură doar de la răsuflarea curioșilor și flacăra lumînărilor, adică aproape deloc. Eu în rochie de mătase, da? Fără palton, că doar o dată eram mireasă, ce mama mă-sii.
Îmi jucau dinții zaruri în gură și preotul, bine înfofolit, cînta pe nas prelung, să înțeleagă tot prostul că el e conștiincios și face toată slujba cununiei de la cap la coadă, pentru o pereche atît de frumoasă ca noi.
Din albă și frumoasă devenisem vînătă și-mi înghețase zîmbetul pe buze, doar dinții mai aveau viață proprie.
Mă uitam la nașa și-o invidiam pentru paltonul ei gros și pentru blana de vulpe de la gît, mă uitam la mama și-mi doream să am cojocuța ei din blană de oaie, ce mai, numai la slujbă nu eram atentă.
A venit și timpul să gust din trupul și sîngele Domnului. Frate, pe lîngă frig mi-era și-o foame de-mi venea să înghit mîna preotului cu totul!
A înmuiat el preotul pișcotul în cupa de vin și m-a ademenit cu el. Eu, cu ochii sclipitori (de frig, febră și foame, nu de alta), am dat să deschid gura mare să mușc sănătos. Deschide dacă poți!
Aveam fălcile înțepenite, așa că abia am reușit să depărtez puțin dinții, să mușc delicat dintr-o margine.
În dreapta mea, cumnată-mea mă privea curioasă, cu un zîmbet pînă la urechi, fericită că frate-su luase una care măcar mănîncă puțin, n-avea să-i facă pagubă.
Nici ea n-avea habar că numai și numai frigul ce-mi intrase și-n oase m-a făcut atît de delicată, ca un fir de trandafir înghețat.