De când jucăm partida asta
mi-ai luat pe rând pionii toţi
şi turnul de-apărare.
Pe celălalt m-ai ajutat, galant,
piesă cu piesă să-l dărâm.
Cu mâna ta le-ai aşezat, pe rând,
şi-ai făcut din ele cărare
în alb şi negru de la inima mea
până la inima ta.
Le-ai mai ciobit pe cele negre
cu copitele grele
ale cailor de piatră,
le-am mai spălat pe cele albe
cu lacrima străvezie
a cuvintelor ce m-au rănit.
Mi-au rămas, nărăvaşe, iepele
cu crupa strălucitoare
şi glezne subţiri
şi doi nebuni cu capete tari
ce-aleargă bezmetici
numai pe diagonală şi râd
diabolic, ca doi nebuni ce sunt.
Azi am făcut cafeaua amară
şi aromată, cum ştiu că-ţi place.
Ţi-am aşezat ceaşca în dreapta
şi-am luat o gură, împrumut.
Regina mi-e nerăbdătoare, mut.
Şah.