Doar ce adormisem că m-am tot foit să-mi urmăresc emisiunea preferată pe Discovery – „Deadliest Catch”. Din cauza orei inaintate mi-a fost greu să adorm, așa că am aplicat metoda obișnuită, mi-am luat perna în brațe și m-am mutat în capătul celălalt de pat. Lângă mine Kara visa și Puță sforăia de două voci la picioare.
Am închis ochii, m-am lăsat pradă unor gânduri minunate și-am alunecat pe toboganul somnului.
Când am primit prima zgâlțâitură, am crezut că se mișcă Kara, apoi uruitul m-a făcut să mă gândesc că s-a întors fiu-meu acasă și trece cu mașina pe lângă geam, pe alee, apoi paharele, mobilele, farfuriile…
Hm, mi-am zis, dar ce puii mei turează și ăsta motorul ăla și nu mai intră în casă o dată, e tâmpit?
După gândul ăsta nervos am și sărit din pat odată cu Puță care s-a ghemuit speriat pe covor, în mijlocul camerei. Lustra se legăna să-și dea duhul, cormoranii din parc țipau cât îi ținea ciocul, patul mă plimba prin cameră și Kara dădea din lăbuțe în vis.
La tv se dezbătea subiectul nenumirii de ieri, Iohannis, Dragnea, Tăriceanu, madam abramburica, marea specialistă, toți boșorogii cu păreri. Nimic despre cutremur.
Am crezut că-s eu nebună, până am văzut discursul lui Dragnea secondat de Tăriceanu. Revolta lor era ca-n 2012, pe lângă subiect da’ cu scop precis și atunci m-am luminat! A fost un semn, unul pe care toți îl așteptam. Dumnezeu ne-a zis clar: „Nu mai votați idioți!”