Ademenire


Simţeam seva urcând vie,
învolburată, până în inimă
şi inima-mi creştea
ca pâinea dospită
în cuptorul verii.
Îmi înălţam crengi.
Le priveam cu mirare
cum înmuguresc şi
pulsează verde viu.
Cerul chiuia
cu tril de ciocârlie,
avea albastru crud în ochi
şi-mi lepăda o stea în palmă.
Mi-o puneam în buzunarul de la piept
deasupra sânului stâng
şi luminam auriu s-ademenesc
firul de iarbă.
Iarba se-nălţa cântând.
Înfloream.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.