Taci


Fă focul şi trage fotoliul aproape,
aşează-te comod
şi pune-mi genunchiul căpătâi.
Eu voi sorbi alene ceaiul de mentă
din cana albastră cu stele aurii
şi-oi arunca în flăcări
gândurile zilei.
Auzi cum cântă vântul printre brazi?
Şşşt, taci! Priveşte
cât de frumos ard gândurile
azvârlite în foc.

Frig


Mi-e frig și mâinile, ah mâinile-mi
sunt sloiuri de dorul pielii tale.
Ia un chibrit şi-aprinde focul,
am să trag o pernă pe covor
să mă așez în fața lui,
am să-mi adun genunchii
și-am să-l descant cât flacăra
va mușca lacom din lemn.
Aşteaptă-mă cu toţi copacii goi
şi scrie povestea noastră tăcută,
voi aștepta cuminte să o termini
și, când soarele o să apună
iar jarul se va domoli,
am s-o descifrez de pe pielea ta,
cu degetele treze
și ochii larg deschiși.