Fă focul şi trage fotoliul aproape,
aşează-te comod
şi pune-mi genunchiul căpătâi.
Eu voi sorbi alene ceaiul de mentă
din cana albastră cu stele aurii
şi-oi arunca în flăcări
gândurile zilei.
Auzi cum cântă vântul printre brazi?
Şşşt, taci! Priveşte
cât de frumos ard gândurile
azvârlite în foc.
Amăgiri 
Frumos…
ApreciazăApreciază
Multumesc, Ana! 🙂
ApreciazăApreciază
Minunat! M-a dus cu gândul la nu mă-ntreba nimic în seara asta….
ApreciazăApreciază
Are izvorul într-o discuţie cu durere de cap. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană