Cerul şi-adună ploile
şi le dă toamnei să
le verse peste noi,
două paiaţe obosite
de-atâtea gesturi inutile,
de-atâtea zâmbete false
desenate pe lacrima zilelor
ce-au trecut liniar pe alături.
Eu aici, tu acolo,
două păpuşi cu sforile rupte
ce nu pot învăţa de la nimeni
căldura zâmbetului,
resemnate şi îngheţate
cu resorturile moarte,
privind mirate, cu ochii reci,
zbaterea frunzelor gonite de vânt,
aşteptăm inutil o inimă caldă
să însufleţească curgerea
timpului, nu ştim că cerul
şi-a vândut deja ploile,
ieftin, pe două vieţi
– a mea şi-a ta.