Miroase a ploaie și-a răcoare. Doar miroase, în realitate, e înăbușitor de cald iar umezeala asta matinală are grijă să acopere pielea de o peliculă fină de transpirație. Nici măcar n-a plouaat, doar a înmuiat puțin praful pe asfalt, dar, Doamne, stropii ăștia puțini miros dumnezeiește! Pe blocul vecin discută pescărușii. Își fac planul pentru ziua care urmează. Am vrut să le fac o poză, sunt frumoși, au pene albe, strălucitoare, dar cum scot telefonul și-l îndrept către ei, dispar. Nu credeam ca păsările acestea să fie atît de discrete aici, în București. La mare vin și-ți fură covrigul din mînă. E adevărat, chiar și acolo trebuie să fii foarte norocos să-i surprinzi în plin zbor. Baghera mea stă cuminte pe pervaz și privește nemișcarea străzii. E liniște, încă. Doar cîteva vrăbiuțe s-au trezit și-și dau binețe, agitate și grăbite. Pesemne au foarte multe să-și spună.

E incredibil de cald. Va trebui să închid fereastra, să dau drumul aerului condiționat. Nu e nici măcar ora 8. Urmează o zi plină, e 25 pentru contabili, dar despre asta povestim mai pe seară, dacă mai am energie.

O săptămînă minunată să fie!

!