Soare, liniște, căldură, soare, știri.

Nivelul Dunării a scăzut atît de mult, că județe întregi din sud nu mai pot iriga culturile. Totul e pîrjolit, peisajul e dezolant. Prin județul Brașov, un agricultor șmecher, ca orice român deștept, a oprit cursul unui rîu, să aibă doar el apă. În aval, albia secată urlă de sete. El nu vede nimic greșit în ceea ce-a făcut.

În Alba, o pădure a luat foc. În Dobrogea, o casă s-a autoaprins. La fel și-n Olt. Căldură mare, dar căldură a mai fost. Și secetă a mai fost. E adevărat, nu a prins un an prost ca acesta. Om vedea ce-o fi, de-om mai trăi.

Florile mele vor apă. Încă pot să le pun și-s fericită că nu mor sub ochii mei. Niciodată n-am suportat ca ceva viu să moară sub ochii mei, chiar și un lăstar rupt, de-a fost. L-am luat, l-am îngrijit și nu de puține ori, l-am salvat. Așa mi-am umplut casa cu flori în exemplare multiple. E, asta să fie paguba.

Cald, prea cald, ucigător de cald. La balcoanele vecine, florile respiră cît pentru ziua întreagă. Presupun că pînă deseară nu vor mai avea ocazia. Rufele se coc sub ferestre. În bucătăria de pe colț, un bărbat se roagă cu mîinile împreunate. Cînd și cînd, își face cruce și-n gestul lui coboară Dumnezeu pe geam.

Caniculă mare, încă de acum. Pînă și vrăbiile au amuțit. Cred că am să le pun un vas cu apă într-o jardinieră. Vaaaai, cum de nu m-am gîndit pînă acum?

Bună de dimineața! Blogul meu e fericit, de cînd m-am întors, mă anunță zilnic că sunt aici de două, trei, patru zile la rînd. Wow! E ca un cățel fericit că i s-a întors, în sfîrșit, omul. Nu-i așa că și voi vă mirați? Habar n-aveți cît de acasă mă simt de trei zile, cu voi. Parcă aveam nevoie de tihna asta.