Cînd va veni la tine vântul
să nu-l goneşti, deschide
larg fereastra şi lasă-l
să te mângâie cu degete uşoare,
aşa cum îți place să te mângîi,
închide ochii şi lasă-te
sărutat cu buze moi rotund,
pe buze, pe ochi, pe gât, pe piept,
aşa cum îţi place să te sărut.
Priveşte în zare, cerul te va privi
cu ochii mei, briza te va atinge
cu pielea mea.
De ploaia-ţi va bătea în geam
cu degete umede şi reci, nu o goni,
las-o să-ţi ude pleoapele
cu lacrimile plânse când îmi lipseşti
şi lipsa ta mă doare.
Nu mă goni când îți șoptesc
cu glasul fulgilor de nea,
ridică ochii și ia din cer
lumina pe care ochii mei
o vărsau în ochii tăi, din plin,
ca din cornul abundenței,
întinde mâna, șoapta
se va topi în palma ta,
numai bună de adăpat
doruri și dorinți
neîmplinite.