Leru-i ler


Leru-i ler sub stele,
leru-i ler sub ger,
vin colindătorii
să vestească-n cer
o naștere sfîntă
în ieslea de lemn,
păstorii înghețați
încălzesc lîngă inimi
miei albi cu ochi negri,
magii veniți de departe
aduc tăvi de aur și smirnă,
boii suflă abur cald
în ieslea luminată
în noaptea-nsângerată
în care glasul morții
sparge liniștea adâncă
a iernii din cer.
Amețiți alergăm pe sub clopoței
ce vestesc cristalin
timpul de goană
după o bucată mai bună,
mai strălucitoare
sau mai aromată
dintr-un moș cu nas roșu
ce-a uitat de un timp
rostul lui pe pămînt.
Leru-i ler sub stele,
leru-i ler sub ger,
Vin colindătorii
pe la porți închise
să vestească-n cer,
nașterea pruncului sfînt
ce pentru noi s-a frînt,
spre iertarea păcatelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.