Tu
mi-ai spus că sunt
când ochii mei
nu mă vedeau,
mi-ai spus că pot
când aripa-mi purta
rană sângerie,
mi-ai spus să vreau
când fruntea-mi
era culcată-n ţărână.
Ai întins mâna
şi m-ai cules
când ceru-mi refuza
lumina.
Tu
m-ai făcut să sper,
să visez, să vreau,
să pot, să-mi doresc,
să fiu eu.
Eu
sunt acum, aici,
pentru că
tu m-ai ridicat.
Amăgiri 
Cel mai complet ,,mulţumesc” !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa l-am vrut. 🙂 E un mare, imens ”mulțumesc.”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, cât de mult îmi place!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur, Potecuț! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos ți-au curs gândurile-rândurile!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Mugur. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Tu — Amăgiri – Literele sufletului meu