Între ieri și azi


Ieri purtam pe umeri bolta înstelată.
Călcam apăsat, cu fruntea sus,
adunam visele muritorilor, le poleiam,
ştergeam uşor cerul cu palma şi
le aşezam, unul câte unul, pe boltă.
Noaptea devenea adâncă.
Aveam un lanț subțire de argint
și agățasem de el luna nouă.
Soarele mă invidia, îi furasem o rază
s-o agăț în ochi și nu clipeam
să nu întunec zilele.
Drumul alb șerpuia sub tălpi,
din când în când mă opream
să-mi curăț rănile și
cerul se întuneca, când ridicam
privirea curcubeul se-arcuia în zare.
Mi-e toamnă azi şi-mi plâng
frunze galbene pe umeri
Copacii se apleacă și gonesc
nori negri cu crengile goale.
Mi-e frig.
Ieri purtam pe umeri bolta înstelată.
Azi îmi bat zăpezi pe tâmple.
Între ieri şi azi toamna îngheaţă
priviri şi le acoperă
cu covor de frunze moarte.

2 gânduri despre „Între ieri și azi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.