Aţi avut vreodată timp să ascultaţi câtă fericire e în jur când se ivesc zorii? Florile încă dorm şi sus, în văzduh, cântă fericită o ciocârlie. Din teiul din grădină îi răspunde o mierlă şi o perioadă doar trilul ei răsună în răcoarea dimineţii. Apar încă două raze şi se trezesc vrăbiuţele. Îşi unesc glasurile mici şi pun la cale treburile zilei. Astea se ceartă ca la uşa cortului, ai senzaţia că mai au puţin şi se iau la bătaie, îţi vine să intri şatră să le desparţi. Ceva mai târziu uguie un guguştiuc, de undeva de la blocul vecin îi răspunde altul, se aude un zbor de porumbel şi, pe nesimţite, toate se amestecă, cafeaua s-a răcit cât ai uitat să guşti din ea şi soarele e deja sus. În grădină, printre tufele de crini de august, îşi plimbă coada un motan.
E luni, mierla a tăcut de mult, până şi şatra vrăbiilor s-a împrăştiat după grăunţe. Bună dimineaţa!