Am plecat de la marginea curcubeului,
umăr lângă umăr.
Eu roşu, tu albastru.
Stropii de ploaie ne-au prins
când urcam spre înalt
cu aripile întinse
şi ne-au amestecat.
Acum nu mai ştim
care sunt eu, care eşti tu.
Coborâm către capătul lumii
îmbrăţişaţi.
Excelentă imaginea construită din cuvinte!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Potecuțo! 🙂
ApreciazăApreciază