Prima aterizează pe pagină cifra Opt. Priveşte în jur, să vadă dacă-i cineva care s-o spioneze, apoi îşi netezeşte cu mâna părul vâlvoi, îşi aşează rochia pe şoldurile voluptoase şi se pune pe aşteptat. Urmează cu rapiditate un Unu, un Cinci, un Trei, o Zero, o virgulă şi ultimul pe listă, un Şapte, după virgulă. Vine o pauză lungă, de care profită cu toţii, să-şi dea bineţe. Opt se întoarce către nasul proeminent al lui Unu, se înclină puţin şi rosteşte afectat:

• Bună dimineaţa, domnule Unu.

Unu, băţos şi ursuz, dă din cap şi mormăie.

• Mneaţa.

Ceilalţi se salută cuminţi între ei, se apleacă şi pupă mâna doamnei Zero, care-i întâmpină graţios cu toată splendoarea ei supraponderală. Doar dincolo de virgulă, Şapte, nervos, se agită şi sare într-un picior.

• Hei, hei! Aici e o nedreptate grosolană, locul meu nu este după virgulă, e acolo, în primul rând lângă domnişoara. Săru’mâna, domnişoara Opt. Sunt eu, Şapte,  mă cunoaşteţi demult, de la petrecerea cifrelor de anul trecut. Hai, domnilor, ce naiba, să repare cineva nedreptatea asta! Domnule Unu, vă rog frumos, trebuie neapărat să facem schimb de locuri, eu trebuie să stau în faţă, am lucruri importante de discutat cu domnişoara. Ştiu sigur că-i o greşeală. Cineva a scris numărul ăsta cu totul şi cu totul aiurea.

În timp ce el ţopăie, cursorul se mută, îl şterge şi-l plasează strategic, între domnişoara Opt şi domnul Unu. Uf, Şapte e, în sfârşit, fericit. Se apleacă periodic să pupe mâna domnişoarei Opt, împingând de fiecare dată, cu piciorul, pe domnul Unu, tot mai departe. Unu protestează în stilu-i caracteristic şi mormăie, nervos.

• Da’ mai termină odată, domnule, că mă loveşti!

Şapte îl priveşte peste umăr şi-l ignoră. Normal, doar îl împinge cu intenţie. În jurul celor doi s-a făcut suficient loc, cât să poată crede că-s singuri. Şapte trece la atac.

• Ştiţi, domnişoară, de când v-am văzut prima dată am fost fascinat de formele dumneavoastră apetisante, de talia asta de viespe, de sânii voluptoşi, de şoldurile generoase, îi şopteşte el, languros, la ureche, în timp ce-şi plimbă mâinile peste rotunjimile enumerate. Şoaptele-i devin din ce în ce mai slabe, întrerupte de gâfâituri şi mici săruturi depuse delicat pe gât, pe pielea fină de sub ureche. Vă iubesc, domnişoară, plusează în timp ce excitaţia atinge apogeul.

În faţa monitorului, Mircea visează şi zâmbeşte, privind cifrele pe care, atât de perfect, le aliniase ceva mai devreme. Se vede acasă, în atmosfera caldă şi luminoasă a bucătăriei în care Claudia, aşteaptă concentrată să fiarbă cafeaua în ibric, în timp ce-şi muşcă uşor buza de sus. E îmbrăcată cu un tricou de-al lui care-i pică larg, până aproape de genunchi şi-i lasă un umăr descoperit, are tălpile goale şi, cu siguranţă, nu poartă nimic pe dedesubt. Se strecoară încet şi-o cuprinde în braţe pe la spate, îi prinde sânii în palme şi îi masează uşor până simte cum sfârcurile se întăresc. O sărută delicat pe puful adunat pe ceafă, în timp ce ea se zbate fără prea mare convingere să scape din mâinile lui.

• Lasă-mă, Mircea, o să-mi dea cafeau în foc.

El se face că nu aude şi-şi mută mâna dreaptă sub tricou. Îmmm, aşa este, nu poartă nimic altceva. O simte cum se infioară în timp ce-şi plimbă degetele de-a lungul abdomenului, până pe pielea caldă şi umedă dintre coapse. Ea scoate un geamăt uşor, strânge picioarele şi-și lipește fesele tari de şliţul lui…

Un cocoloş de hârtie zboară cu boltă de-a lungul încăperii şi se opreşte cu un pocnet scurt în fruntea lui Mircea, făcându-l să scuture energic din cap și să revină în cruda realitate în care vocea șefei răsună, strident, în tot biroul.

• Bună dimineaţa, Mircea. Muncim, totuşi,  şi noi ceva azi?

Din spatele celorlalte monitoare, colegii chicotesc uşor. Pe monitorul lui, numărul 871530,0 aşteaptă tăcut. Mircea îl priveşte cu stupoare. Cum o fi ajuns la el? Pune cursorul pe şapte şi-l mută înapoi, după virgulă, apasă energic pe enter şi trece grăbit mai departe.