Plecările mele sunt definitive.
Viaţa îmi curge
ca o apă limpede izvorâtă
din piatra seacă a muntelui,
repede, învolburată,
nervoasă.
Sare peste pietre,
se strecoară pe lângă stânci,
le îmbrăţişează, le spală,
le învinge,
îşi naşte curcubeu,
se întunecă, se luminează
şi merge mai departe.
Nu mai ştiu drumul
nu l-am ştiut nicicând.
Înapoi nu există,
paşii-mi cunosc doar nisipul
deşertului întins mereu
înainte.
Plecările mele sunt definitive.
Amăgiri 
Tare frumoase versurile !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
*îmbrăţișează
Foarte frumos, într-adevăr; și personal.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
săru’mâna! 🙂
ApreciazăApreciază
Viata se scurge…ireversibil,doar înainte, arzând în zaduf
Când metamorfoza transforma faptura, în forma lichida nascuta din Duh.
Iar starea lichida de agregare ia forma dorita de Cel Ce E-n cer
Urmând ca dincolo în eternitate sa fim contopiti si… Una cu EL.
ApreciazăApreciat de 1 persoană