Mi-am propus ca weekendul ăsta să nu fac nimic. Să stau în pat, să-mi beau cafeaua și să scriu, cu laptopul pe genunchi. Sau cum s-o nimeri, dacă mă dor genunchii. Să văd un film, să ascult muzică bună, să mă relaxez. În spiritul deciziei, m-am trezit la 9 jumate, că trebuia să merg neapărat la baie iar Suri era așa flămîndă, încît urla la propriu, nu mai plîngea de foame. Nu m-aș fi trezit, mi-era așa bine în somn! Se făcea că mă măritasem cu un bărbat frumos, de mă miram singură ce-l apucase să mă ia pe mine, că era și cu vreo 20 de ani mai tînăr. Wtf? L-am întrebat: noi doi suntem căsătoriți deja? Sigur nu am visat? El a rîs și-a zis da, mă, normal că suntem căsătoriți, de ce crezi că stăm împreună? Păi, eu știu… atunci de ce nu mă duci acasă, să nu mai stăm în wc-ul ăsta public Se făcea că locuiam la bloc, într-un apartament cu multe camere, dar fiecare cameră era o baie dotată cu de toate, de la cadă pînă la wc. De ce mă ții în baie, dacă ești însurat cu mine?, îi ziceam iar el a rîs și, normal, m-a dus acasă. Nu știu cum, dar acolo am ajuns, în casa visurilor mele, vă jur.

Aveam o casă înaltă, cu geamuri mari și terasă întinsă deasupra coastei unui munte. Priveliștea era de vis, cu un lac minunat la picioare, brazi, liniște. Incredibil. Făceam curat, că venea mama lui care aștepta să mă cunoască. Mi-era teamă, sincer, ce-avea să zică femeia aceea că eu aveam aproape vîrsta ei? Dar, a venit și-a fost atît de fericită, că m-a îmbrățișat. Wow, așa ceva nu mi s-a întîmplat niciodată, nici cînd m-am măritat singura dată în viața mea și soacră-mea chiar avea motive să fie fericită că l-a luat cineva și pe fiu-său. Soacra asta din vis era minunată și nu știa ce să facă de fericire, iar eu plîngeam și-am mușcat dintr-un măr verde de pe masă, din care mai mușcasem cîndva și-am rugat-o să stea de șase, ca să nu mă vadă soțul că mănînc, pentru că eram la dietă, ținea morțiș să slăbesc, să fiu sănătoasă cît mai mult timp. Mărul era acrișor, nu prea copt, mușcam din el și pocnea între dinți. Mă grăbeam așa tare să-l mănînc, că-mi curgea zeama pe barbă și înghițeam aproape nemestecat, eram flămîndă demult, presupun. Soacra mă mîngîia pe frunte și mă întreba dacă nu vreau să-mi pregătească ceva consistent de mîncare, dar eu nu voiam decît mărul ăla acrișor. Cînd a mai rămas jumate l-am pus înapoi în fructieră, s mănînc și mai tîrziu din el. Atunci m-am treit, cu satisfacția că nu-mi mai e foame și am dat deja vreo 3 kg jos, doar cît l-am mîncat. În definitiv, e bine că m-am trezit, altfel mă evaporam, naiba de cît de mult aș fi slăbit în vis.

Numai că, odată cu trezirea, au venit și nevoile. Nu-mi mai plăcea lenjeria, așa că am schimbat-o. Am pus la spălat, am șters, praful, am spălat două pahare și-o cană, am spălat gresia, am hrănit pisicile și acum îmi beau cafeaua cu voi, cît vă povestesc nimicuri.

Mă joc. Cînd sunt prea obosită, prea stresată, prea plictisită, mă joc. Am un joc de cultură generală care, cred eu, îmi stimulează neuronii. Ajung la o întrebare. ” Cum binecuvîntează un tată din tribul masai, căsătoria fiicei sale?” și sunt variante de răspuns: scuipă pe frunte, îi gătește micul dejun, o mîngîie pe cap, o poartă în brațe.

Habar n-am, că, spre rușinea mea n-am studiat nimic despre tribul masai, am citit doar o carte, ”Căsătorită cu-n masai”, dar era vorba de altă căsătorie. Ia să văd, pun și eu un răspuns la plezneală, că sunt curioasă să aflu informația. Bifez ”scuipă pe frunte” și, ce să vezi, e adevărat! Păi cum altfel, dăă? Îi trage o flegmă și gata, e binecuvîntată. Doamne, idioată sunt uneori!

Gata, s-a terminat cafeaua, fug să întind rufele, să pun altele la spălat, să mai fac un duș, să dau drumul aerului că deja e prea cald, poate să mănînc niște pepene și să mă odihnesc, că deja mă doare capul. De scris, oi scrie dup-aia.

Voi sunteți, probabil, la plajă, în vacanță, nu vă apucă hărnicia ca pe mine și poate că nici n-o să vă plictisiți atît de tare încît să intrați să citiți ce aberații scriu eu pe-aici. Orice-ați face, să vă fie bine! Zi însorită vă doresc! (să vă mai coaceți și voi, nu numai eu!)

P.S. Muzică bună ascult, să știți. Vă las și vouă ceva din ea.