Beau.

De ce bei, Ilarie?- mă întreabă soacră-mea, ieri. Uite-așa de-al dracu beau, ca să vă mirați voi ca proștii. Beau din banii mei, nu din banii voștri. Din munca mea beau, din sudoarea frunții mele pline de funingine.

Ce vă holbați așa la mine, mă? Vă e silă de-un bețiv? Păi, de ce să vă fie? Stați cu mine la masă? Nu stați, că sunteți subțiri ai dracu, nu vă așezați voi în colțul ăsta, lîngă unul ca mine. Pentru voi sunt bun doar cînd aveți nevoie, cînd își face cioara cuib pe coș. Sunt bun să urc pe acoperiș, să vă scap de grijă, să nu luați foc. Sunt bun de sărbători, să puneți mîna pe umărul meu, să vă meargă bine, re-ați ai dracului de proști. Uite la mîinile astea! Uite, taică tu, că ești mai mic, vezi? A intrat fumu-n carne, de nu se mai curăță nici cu sodă caustică. O să mor și-o să duc cu mine toată funinginea. Doar ochii-n cap ce-i mai am albi, dar tare-mi e că și ăia o să se înnegrească curînd și-o să umblu pe stradă ca un strigoi, să sperii copiii și babele evlavioase. Atunci să vă văd cum fugiți ca potîrnichiile de mine. Aha, cînd aveți nevoie toți mă chemați, pe urmă vă e greu să-mi dați un scaun să-mi potolesc și eu tremurul din picioare cît timp dau peste cap deștul de țuică pe care mi-l turnați, cu milă, în pahar.

Beau, mă, de-al dracu beau și de viață amară. Pînă și muierea a plecat de-acasă unde-a văzut cu ochii, cică s-a săturat să tot spele după mine, de parcă e vina mea că mi-a intrat funinginea asta și-n suflet. S-a dus să șteargă babe la cur prin Italia, că acolo e mai curat, mai igienic.

Acu 6 luni s-a întors, că ea s-a săturat să se spetească afară, să ridice la babe și să spele după ele. Păi, n-ai zis tu, fă, că te-ai săturat să speli după mine, acum te-ai săturat și după babe?

Da, mă Ilarie, dac-am fost proastă și n-am știut că babele e grele și e rele ale dracului pe-acolo pe la ei. Habar n-ai tu, mă, cum arunca nebuna cu bastonul după mine și cum mă blestema pînă m-am săturat și-am scuipat-o între ochi. I-am zis și io atunci, ho fă, nebuna dracului, că plec! Am să mă duc uite, mă duc la omul meu bun, că el mă primește și mă ține-n puf, fă, nu ca voi. Iote că venii, Ilarie, că de-aia te-am luat și nu mai plec niciodată eu de la tine.

M-am bucurat, normal că m-am bucurat că s-a întors, e muierea mea. A adus cu ea  un geamantan de haine și niște pantofi care-o fac atît de înaltă, că tre să dau capul pe spate s-o văd bine cînd e încălțată cu ei. Mie mi-a adus doar un rest de apă pe fundul unei sticle cumpărate în aeroport. Ce să-i faci, toate e scumpe, Ilarie, abia am avut bani să mă întorc. Lasă, că nici nu-mi trebuie mie așa mult. Să fiu sănătos și să muncesc. Da ce să spui, m-a luat cu mîngîieri, cu vorbe bune, că i-am lipsit, că vrea să fac dragoste cu ea. Iete-a dracu, s-a simandicosit pe-acolo, nu-mi mai zice s-o fut, ea face dragoste. Vax! Am tufut-o, să mă țină minte, că și-așa eram stătut, dar am făcut pe necuratu, că a rămas grea de cum m-am dat jos după ea. Imediat a tulit-o pe ușă să vomite.

Aoleo, să vezi belea, Ilarie, că rămîsei grea.

Lasă, fă, că e bine! M-am bucurat, ca prostu, normal. Lasă că e bine, că oamenii trebuie să se înmulțească, că de-aia trăiesc pe gogoloiul ăsta. Tu șezi blîndă și ai grijă să-mi naști un copil sănătos, lasă că muncesc eu și trăim amîndoi. Bine-am zis, eram convins de spusele mele și, oricum, parcă-mi creștea ceva, așa, în piept, ca niște aripi mari. Mă făcusem mai ușor.

Acu vreo săptămînă au apucat-o durerile facerii. Să vezi necaz, că leapădă asta copilul, m-am gîndit.

Fă, păi acu te-ai gîndit tu să naști? Mai așteaptă, să facă măcar 7-8 luni și el, să mai crească. Ea, nimic. Au și au și nu mai pot!

Ce-ai, mă Ilarie, n-ai mai văzut copii născuți înainte de vreme? Cresc și ei ca ăialți, ce să facă. Cum să-l țin dacă mi s-a rupt apa?

Păi, și eu ce să fac, fă, acu? Ce să pot face eu, amărîtul, să nu mori?  

S-o chemi pe mămica, că știe ea ce să facă. Sună la salvare și mă duc la spital. Nu mai sta ca idiotu-n drum (altfel o zis, dar era și ea în durerile facerii, am iertat-o). Am chemat-o pe mă-sa, mă-sa a chemat salvarea și pe seară m-am ales cu un băiat. Să vezi minune, băiatul meu a venit pe lume de 4 kile, de-am îngenuncheat și i-am mulțumit lui Dumnezeu că n-a lăsat-o să-l ducă 9 luni, că creștea-n ea de nu-l mai scoteau afară, îmi omora ăsta muierea.

Alaltăieri m-am dus de l-am declarat. I-am pus numele Gheorghe, să-l cheme ca pe tata, fie-i țărîna ușoară, că toată viața m-a bătut la cap: însoară-te Ilarie, însoară-te și fă și tu un băiat, să-mi ducă numele mai departe. Iaca, am făcut-o și pe asta, a venit și băiatul, o să doarmă și taica liniștit acolo pe lumea ailaltă, pe unde-o fi. Am luat hîrtia și m-am dus să-mi scot muierea și copilul din spital, dar să vezi, mă taică, să vezi de ce beau eu fix din ziua aia. Mi-am luat și eu copilul în brațe să mă uit la el și era gata-gata să-l scap în cap, noroc c-a fost soacră-mea rapidă și l-a prins. Gheorghe-al meu e negru ca tăciunele, mă! Negru-negru, ca funinginea de-o scutur de pe coș.

Ce făcuși, fă, îți schimbară ăștia copilul și tu nici nu-ți dai seama! Al cui e urîtu ăsta? Du-te și du-l înapoi și ia-l dracu pe-al nostru. Muierea se uita ca proasta la mine, nu mișca un pas. Atunci a intervenit soacră-mea, că așa intervine hoașca exact cînd nu e treaba ei.

Bă Ilarie, mumă, tu ești cel mai prost bărbat din lume. Cum al cui e, mă, cum al cui e? Al tău e, al cui altul?

Bine, fa, păi așa negru? Io sunt alb, de unde-a ieșit ăsta ca curul ceaunului?

I-auzi un se găsi albu! Mă, prostule, nu te uiți și tu niciodată în oglindă, să vezi că te sperii singur?

Fa, mumă, io sunt negru de funingine, nu sunt negru de tot!

Ești pe dracu. Tu ai înghițit atîta funingine de te-ai înnegrit pe dinăuntru, mă. Ți s-a înnegrit sămînța, de unde era să iasă copilul alb?

Beau, fi-r-aș al dracu, beau că-s prost, beau pînă amorțesc și nu mai simt nimic, după aia iar o să beau și după ce mă trezesc mă las dracu de meserie. De trei zile beau întruna, dar nu îmbăt neam.

Și voi, ăștia, ce vă holbați așa la mine? N-ați mai văzut coșar?