Oprește-te viață,
măcar puțin,
mai lasă-mă să-mi umplu
sufletul de liniște aici,
în ochiul furtunii,
mai lasă-mă să-mi încarc ochii
de curgerea lumii,
mai spune-mi povești
pe care nu le-ai spus nimănui.
Oprește-te viață,
măcar un timp,
mai lasă-mi lumina ochilor
și bucuria răsăritului,
lasă-mi o ploaie ca-n alte veri
și-un curcubeu să mă înfășoare-n culori.
Oprește viață, măcar azi,
caruselul ăsta nebun,
închide-i gura
să nu mă înghită între două hohote de rîs,
apoi azvîrle-mă-n nori.
Mă voi întoarce călare pe-un fulger
să lovesc pămîntul cu sete
să-l despic în două ca pe un pepene răscopt.
Oprește-te viață, îți zic!
mai am ceva netrăit de trăit.