nimeni, niciodată


Într-o dimineaţă,
cînd soarele va aprinde valurile,
am să te prezint mării.
Îi voi spune simplu,
uite, frumoaso, el e minunea
din viaţa mea,
ochii lui au culoarea adîncului tău
cînd eşti liniştită,
uneori,
privirea lui e ca oţelul ochilor tăi
în furtună,
pielea lui e ca mătasea valului tău
cînd soarele îl încălzeşte.
tu să mi-l cunoşti de-acum
şi,de va fi peste un timp
să vină la tine singur,
să-i săruţi blînd tălpile,
va şti că buzele mele
ţi-au împrumutat sărutul
pentru că nimeni,
niciodată,
nu m-a iubit ca el.