Să treci peste oameni
ca apa peste pietre,
să nu te rănească colțurile lor,
să iei forma gîndurilor lor
și să-ți păstrezi rotunjimile tale,
să te despici în tăișul vorbelor
și să te închizi limpede în urma lor,
ca și cum n-ar fi fost,
ca și cum n-ar fi fost.
Să treci peste zile
ca iarba pe sub coasă,
să nu-ți pese de lama lor,
să renaști fraged în roua dimineților,
să te-înfiori noaptea sub lumina stelelor,
ca și cum n-ar fi fost,
ca și cum n-ar fi fost.
Să treci prin viață
ca ploaia prin deșert,
nisipul să plîngă sub ochii tăi,
iarba să înverzească sub pașii tăi,
vorba să-ți umbrească lacul visurilor,
gîndul să-nflorească în răcoarea lor,
să lași o oază în urma ta,
ca și cum ai fi fost,
ca și cum ai fi fost.