face-m-aş privighetoare
să am pădurea la picioare
şi fluturii să se oprească-n zbor
vrăjiţi de glasul meu cu dor.
face-m-aş val zglobiu de izvor,
să se adape din mine căprioarele,
în unda mea să-şi spele cerbii coarnele
şi urşii labele,
să curg peste pietre ca viaţa
peste om şi piatra
să poarte numele meu.
face-m-aş măr în răscruci
s-adun sub floarea mea îndrăgostiţii,
din merele mele să muşte cu poftă călătorii.
face-m-aş brad în munte,
să sprijin cu vîrful zborul vulturului
şi baierile cerului.
face-m-aş bob de grîu
să încolţesc primăvara sub zăpadă,
să simt cu urcă seva-n rădăcini,
să mă coacă femeile vara în ţest de lut pe vatră.
Face-m-aş tăiş de cuţit,
să mă înfig adînc în gîtul mieilor,
să simt clocotul sîngelui
înghiţit de tăcerea pămîntului.
Face-m-aş nor,
să-ţi plîng pe lumina ochilor
să ştie că i-am iubit
şi m-au minţit pînă la sfîrşit.
Face-m-aş vis de noapte
să mă topesc ca un abur la ziuă,
să nu mă doară decît zorile cu rouă
cînd soarele sărută zarea.