era-ntr-o primăvară, devreme


Îmi crescuseră crengi,
mă agățam cu ele de cer
și ceru-și oglindea stelele
în florile mele.
Îmi curgea seva prin vene,
pulsa de viață ca inima unui copil
în pîntecul mamei,
o auzeam cum urcă din adîncul
pămîntului, cum împunge mugurii
sub scoarță și ei răsar
cum înmuguresc coarnele iezilor
scăpați de cuțitele lungi ale călăilor
deghizați în păstori.
Pămîntu-mi respira prin rădăcini
iar eu țineam în brațe ceru-ntreg.
Era-ntr-o primăvară, deveme,
înainte de răsărit.20190405_104126

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.