N-ai simțit tăișul sabiei
dacă n-ai privit prin gard la petrecerea
de dincolo, dacă nu ți-ai dorit
să fii tu sărbătoritul, dacă n-ai visat
că poți zbura și poți zdrobi
gratiile coliviei cu o strîngere de pumn.
Nu știi cum arată un petec de inimă
dacă n-ai simțit cum se prelinge sîngele
ca un șarpe cald și roșu,
dacă n-ai privit neputincios
cum îl înghite însetat pămîntul.
Nu ești om dacă n-ai înghițit o lacrimă
ca pe o pastilă amară,
nici puternic nu ești dacă nu știi
să te înfigi ca un stîlp de lemn în pămînt,
dacă pe tine nu s-au cățărat vii încărcate de rod,
dacă n-ai odihnit niciodată un zbor străin.
Nu ești liber dacă n-ai zdrobit colivia
cu puterea gîndului,
dacă n-ai eliberat cerul din privirea copilului
printre uluci putrede de gard.
Frumoase versuri 🙂 Par scrise de cineva incapatanat si orgolios si sentimental in acelasi timp 🙂 Semeni cu mine 😀 Weekend cu zambete si soare !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Liana! Weekend minunat și ție.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunate versuri, contraste de şi din viaţă!
M-au dus cu gândul la Antitezele lui Radu Gyr.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă măgulești, Potecuț! 🙂
ApreciazăApreciază