Raionul de mezeluri din Profi, duminică pe la zece, într-o dimineaţă posomorîtă de februarie. Vînzătoarea e un pic sictirită şi cam adormită, deranjată în tihna ei de client băgăcioşi. În faţa raionului se opreşte un domn trecut de prima tinereţe, ajuns la a doua, sau chiar la a treia, că bărbaţii după 55 de ani parcă au o singură vîrstă pînă după 70 cînd pica brusc şi devin moşi. Să zicem că domnul nostru are cam 55-57 de ani, păr grizonat tuns scurt, obraz cu riduri decente peste care barba îşi creşte în voie ţepii. În coşul roşu, de mînă aruncase un borcan de muştar şi-o pîine feliată.
– Bună dimineaţa, spuneţi vă rog.
– Doisprezece felii de caşcaval Delaco.
Femeia ia batonul de caşcaval, îi desface coaja de plastic şi-l feliază cu ceva effort în aparatul de feliat mezeluri. Aruncă feliile pe cîntar, le împătureşte în hîrtia cerată cu însemnele magazinului, pune codul de bare pe capătul împăturit şi întreabă cu greutate, după ce-şi înghite înjurătura ce dă să scoată capul printre buze.
– Mai doriţi ceva?
– Da, 300 de grame de salam de Sibiu, dar vă rog să-l feliaţi fără pieliţă.
– Vreţi să feliez salamul fără pieliţă?, face femeia ochii mari şi-l fixează cu irişii căprui gata de atac.
– Da, aşa am spus. Vă rog să-i scoateţi pieliţa.
– Nu vreţi să-l şi mănînc în locul dumneavoastră?
Replica îl lasă pe grizonat cu gura căscată. Se vede prin haina groasă, kaki, cum broboane de sudoare i se adună sub brat şi-i pătează cămaşa. Plusează.
– Nu înţeleg, v-am rugat doar să-i scoateţi pieliţa.
– Iar eu vă spun că nu am voie să fac asta şi oricum nu-l pot felia fără pieliţă, că s-ar împrăştia tot. Îl luaţi cu pieliţă şi-l desfaceţi singur acasă, sau nu-l mai luaţi. Vă rog să vă decideţi.
Resemnat, omul cedează, doar pentru că se grăbea, se vedea pe faţa lui că se grăbeşte.
– Biine, feliaţi-l aşa, cu coajă.
În spatele e deja coadă, vînzătoarea e singură pe tot raionul dar se apucă tacticoasă, cu răbdare, să-I felieze salamul. În sfîrşit termină de cîntărit, împachetat, lipit codul de bare, omul nu mai vrea nimic, ea îi urează o zi bună cu aerul cu care i-ar spune “şi mai du-te-n pizda mă-tii”. Se întoarce la clientul următor, îl întreabă ce doreşte şi bombăne cîteva minute singură. Domnul cu tinereţea coaptă se opreşte la vitrine cu măsline. Burlacii ăştia între vîrste sunt atît de previzibili…
Amăgiri 
Pieliţa aia lasă urme pe mâini, o avea o fobie legată de… făină 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))
Cu siguranţă!
ApreciazăApreciază
Comentarii se pot face de ambele părți, căci pielița este uneori greu de desprins după ce salamul a fost tăiat în feliuțele acelea subțiri-subțiri, apoi vânzătoarea nu ar fi putut scoate pielița de pe exact cantitatea cerută de client. Poate ar mai fi și altele de spus.
Predictibili sau nu, burlacii între vârste există și nici măcar nu trebuie să fie burlaci. 😀
Probabil că ar trebui să vă obișnuiți cu ei, iar noi să ne obișnuim cu noi. Eu, spre exemplu, am „căzut” pe la 58-60 de ani și continui să „cad”. Probabil că încă nu am ajuns moș. 😀 Dar îmi asum asta. Mă întreb însă cum va fi când copchiii mă vor striga „moș Mugur”. Știi când am avut șocul vârstei reale? Acum câțiva ani, când o fată de liceu mi-a oferit locul în autobuz.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Moş Mugur, toţi cădem la un moment dat. Bărbatul burlac între două vîrste… am eu o teorie pe care n-am dezvoltat-o aici, pentru că încărcam textul aiurea. 🙂 Da, era burlac, dacă ar fi fost căsătorit, nu ar fi venit să cumpere cîteva sute de grame de salam bun şi caşcaval, ci ar fi avut listuţa de acasă, că doamna sigur avea să-i pună ceva cald pe masă la prînz. Omul se răsfăţa, sau avea speranţa să-i vină o doamnă în vizită, aşa că voia să facă impresie. Nu l-am urmărit, dar sunt sigură că de la raionul de delicatese s-a dus la cel de vinuri. Deh, previzibil, nu? Sau doar eu cu imaginaţie bogată.
PS. De pe salamul de Sibiu se desface destul de uşor pieliţa, mai ales dacă e feliat. Vînzătoarea clar nu ar fi reuşit să desfacă doar cît să-i taie lui, nu cred că avea ochiul atît de bine format şi mîna atît de sigură.
ApreciazăApreciază
Logica ta funcționează destul de bine, doar că nu toți respectăm aceleași tipare. Eu spre exemplu, nu merg la cumpărături cu lista, deoarece ea se păstrează destul de bine în capul meu. Încă. În ce priveste porțiile mici, probabil ai dreptate, căci eu (din nou ca exemplu) cumpăr rude întregi de salam, căci suntem destule guri în casă, așa că se mănâncă destul de repede.
Am o problemă, nu rețin care salam se „dezbracă” ușor și care nu, pentru simplul motiv că nu am considerat aceasta ca fiind informație esențială. Așadar, te rog să-mi ierți neștiința!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) eşti iertat! Se cunoaşte că eşti un bărbat însurat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În altă ordine de idei, mulţumesc Mugur că ai poposit aici, mă bucur că ne-am regăsit. Chiar am povestit puţin cu Bursucel zilele trecute, cît era încă în Bucureşti şi mi-a zis că-i era dor de tine. 🙂 A avut noroc.
ApreciazăApreciază
Eu trebuie să-ți mulțumesc, pentru că mi-ai găzduit comentariul!
Altminteri, între noi doi au tot fost regăsiri, dar fără a ne pierde niciodată. Eu te vizitez constant, doar că nu mereu las și semne ale trecerilor mele. Mă ierți?
Norocul este o pasăre rară și ciudată, căci niciodată nu știi unde și dacă îl vei găsi, așa că trebuie mereu să „bați fierul cât e cald”, ca să nu pierzi ocazia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană