Visam


Construiam aripi, voiam
să zbor pînă la tine,
peste un hău adînc,
dar tu te-ndepărtai
şi de la răspîntii se-ntindeau
spre mine braţe albe, moi,
de femei ce rîdeau, privirea lor
se prindea de aripi şi le ardea
ca pe frunzele moarte, iar eu
mă opream şi construiam altele
care la fel ardeau şi cădeau
făcute scrum în prăpastia de sub noi.
Doar visul rămînea întreg
şi se legăna încet, prins
de două stînci abrupte,
între mine şi tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.