Sub boabe mari de rouă tremură,
discret, o pânză de păianjen.
-Îl vezi?, mă-ntrebi.
-Îl văd, răspund.
-Aşteaptă prada.
O muscă, o albină,
un fluture cu aripi străvezii.
De-aş fi păianjenul,
tu cine-ai vrea să fi?
Privesc tremurul  pânzei
şi roua cu degetul o strâng.
-De-ai fi păianjenul, aş fi
firul pe care l-ai ţesut s-ademeneşti.
Nu ştiu să zbor din floare-n floare.