Sunt lacrimă pe obrazul trist

al toamnei.

M-am desprins greu,

când ceru-şi plecase pleoapele

peste albastrul senin al ochilor,

înrourându-i.

M-am prelins şi-am mângâiat blând

puful cald şi moale al unei gutui,

am vrut să-i fur aroma.

E crud-amară, încă nu vrea

să părăsească vara.

Am atins  în treacăt bruma

unui bob de strugure,

am aburit ochii unei crizanteme

şi-am adăstat preţ de o sărutare

în palma unei frunze bătrâne,

obosită de-atâta tremurat

în dogoarea verii.

Aştept o adiere blândă

să mă zvânte.