Paşi


20160605_153635

Paşii mă poartă pe străzi încă vii,
printre oameni-păsări
trişti, goi şi fără aripi.
Paşii te poartă pe străzi vechi,
printre bordeie ascunse sub muschi
pe lângă strămoşi aspri
cu scuturi de fier.
Gândul meu zboară la tine
în voia lui,
gândul tău fuge la mine
de capul lui.
Noi, doi străini ce şi-au primenit sufletele
şi le-au trimis la întâlnire.
Se vor recunoaşte, oare?