Reguli


De vrei să baţi
la poarta sufletului meu,
ai grijă,
să vii cu mâinile curate.
Mai are încă în lemn
rănile piroanelor
cu care a fost răstignit.

De vrei să baţi
la poarta sufletului meu,
să te descalţi la uşă
şi să păşeşti peste prag
pe vârfuri,
să nu-i striveşti cu pasul plin
petalele de cristal.

De vrei să baţi
la poarta sufletului meu,
gându-ţi să aibă
puritatea primei zăpezi,
să-l cureţi de cenuşa
celor pentru care-ai ars
pân-ai ajuns la mine.

De vrei să baţi
la poarta sufletului meu,
să aduci pe palmele-ntinse
inima goală, pulsând de viaţă
cu toate cicatricile ei.
O voi vindeca
cu rănile inimii mele.

De vrei să baţi
la poarta sufletului meu,
să ai inima curată
şi să păşeşti cu grijă,
pe vârfuri,
să nu întuneci zâmbetul copilului
care se roagă-n el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.