Am și acum cicatricile pe omoplați,

simt în ele umbra zborului frînt

și dorul de libertate

mă sfîșie cu dinți de lup

în toate nopțile cu lună plină.

Imi ingrop lacrima

în rana adîncă a cîmpului sterp

privesc tot mai des spre cer

cu mugurii îngropați adînc în carne

de-a dreapta și de-a stînga

iluzoriei verticalități

cu care-mi adorm, deseori, dorul.

Într-o zi am să-mi agăț un cîrlig de Atlas,

să mă atîrnați de cer,

ca pe ingerii de sticlă în bradul de crăciun.