Am și acum cicatricile pe omoplați,
simt în ele umbra zborului frînt
și dorul de libertate
mă sfîșie cu dinți de lup
în toate nopțile cu lună plină.
Imi ingrop lacrima
în rana adîncă a cîmpului sterp
privesc tot mai des spre cer
cu mugurii îngropați adînc în carne
de-a dreapta și de-a stînga
iluzoriei verticalități
cu care-mi adorm, deseori, dorul.
Într-o zi am să-mi agăț un cîrlig de Atlas,
să mă atîrnați de cer,
ca pe ingerii de sticlă în bradul de crăciun.
Anul acesta a fost unul al încercărilor, care m-a îndepărtat puțin de lectură. Cu tot ceea ce se întâmplă în jur, este nevoie ca o carte să îmi vorbească pur și simplu. Să producă o oarece vibrație la interior pentru a mă determina să ies din cochilie și să citesc. Așa că m-am bucurat enorm când am dat peste o editură nu foarte veche pe piața de carte românească, Siono, care promovează literatura română contemporană. M-a atras grafica lor foarte tare, discursul lor din online și, de ce nu, numele care apar în cadrul lor. Sunt oameni tineri, autori debutanți sau cunoscuți în cercuri restrânse, dar de o înaltă calitate. Și asta oferă editura și în ceea ce privește volumele lor. Calitate în locul cantității, iar asta este pur și simplu minunat. Tocmai de aceea poate sufletul meu a făcut câteva tumbe când am reușit să obțin o colaborare…
Vezi articolul original 1.058 de cuvinte mai mult
Prin mine curge, învolburat, un rîu,
l-am înconjurat cu ziduri înalte
de piatră,
mi-a fost teamă,
dacă ar fi dat pe-afară
ar fi inundat cu maci
cîmpia întinsă, verde,
prea verde pentru cît îngheț e în jur,
m-am temut că pîinea voastră
cea de toate zilele
va avea gust de sînge
dacă nu mă voi impotrivi
cu toate puterile
revărsării apelor albastre
din adîncul ființei mele de lut.
Prin mine curge, învolburat, rîul
iar eu am uitat sa fiu mal lin
pentru toată viața
ce s-a dus cu el prin albia de piatră.
