Hai să bem în doi această
ultimă cafea amară.
Uite, ne așezam la masa asta rotundă
și scoatem pe rînd toate nimicurile
pe care le-am adunat prin buzunare,
cum își scot copii bilele colorate
pe care le cîștigă la joc.
Lasă-mă să scot eu
prima batistă albastră.
Nu te uita că e uscată,
poartă în ea toate valurile
mării de lacrimi plecate
să te caute prin lume,
scoate și tu scrisorile
cu hîrtia îngălbenită de vreme
și hai să facem schimb.
Ia tu marea cu lacrimile,
dă-mi înapoi dragostea cu scrisorile
și iartă-mă că n-am știut
să scriu mai frumos
iubirea asta.